Cine-concerte în cadrul evenimentului Music și Film: Sounding Images – Screening Sounds

În 2 și 3 martie, în cadrul evenimentului „Music și Film: Sounding Images – Screening Sounds” vom avea parte și de două CINE-CONCERTE.

Forma aceasta de proiecție a unui film însoțită de muzică interpretată live, sincronizată cu imaginea, nu este o invenție recentă. Din primii ani ai cinematografului, la sfârșitul secolului al XIX-lea, filmele mute erau aproape întotdeauna acompaniate de pian, vioară sau orchestră. Nu pentru un efect spectaculos, ci din motive practice: să acopere zgomotul proiectorului și să susțină emoțional acțiunea.

În anii 1910–1920 existau deja partituri „oficiale” pentru anumite producții, iar marile săli aveau orchestre stabile. Pentru filmul „Metropolis” (1927, regia Fritz Lang), de pildă, Gottfried Huppertz a compus o partitură amplă, inspirată din Richard Wagner și Richard Strauss, și gândită special pentru proiecție sincronă. Muzica lui Huppertz a jucat un rol important în timpul producției filmului; compozitorul a cântat adesea la pian pe platourile de filmare ale lui Lang pentru a inspira interpretările actorilor. În alte cazuri, muzicienii improvizau pe baza unor cataloage de „mood music”, colecții de teme clasificate după situație: urmărire, melancolie, pericol, vis.

Odată cu apariția filmului sonor, tradiția orchestrelor live a dispărut treptat. Conceptul de cine-concert a prins o nouă viață în Franța din 1976, când restaurarea filmelor mute a readus interesul pentru experiența originală, iar orchestrele au început să reinterpreteze sau să reconstituie partituri istorice. Astăzi, cine-concertul înseamnă fie film mut cu muzică live, fie film sonor căruia i se înlătură pista orchestrală și este reprodusă în direct.

Printre cele mai populare repertorii se află capodoperele expresionismului german, precum „Nosferatu” (prezentat în cadrul TIFF, în 2022, la Castelul Bánffy din Bonțida), comediile lui Charlie Chaplin, dar și producții mai recente, prezentate integral cu orchestră simfonică, de la seria „Harry Potter” la trilogia „The Lord of the Rings”. Publicul descoperă astfel detalii orchestrale care, în varianta standard de cinema, rămân adesea în plan secund.

Un detaliu mai puțin cunoscut: în epoca filmului mut, dirijorul urmărea ecranul cu o partitură marcată la secundă, iar uneori primea semnale luminoase din cabina de proiecție pentru schimbări bruște de tempo. Sincronizarea era un exercițiu de precizie, fără tehnologia digitală de azi. În prezent, orchestrele folosesc click-track, monitoare individuale și marcaje temporale integrate în partitură, dar esența rămâne aceeași: muzica respiră odată cu imaginea.

Un cine-concert nu este doar o proiecție cu fundal sonor live, ci o experiență în care filmul devine partitură vizuală, iar sala reacționează la un act artistic unic, irepetabil de la o seară la alta.

Acestea fiind spuse, ar fi păcat să lipsiți de la cele două cine-concerte pe care vi le pregătim.

Mai multe detalii despre cele două cine-concerte din evenimentul nostru aici: https://shorturl.at/JceO5

Program de sală 2 martie

Program de sală 3 martie