Una dintre cărțile care mi-a adus multă satisfacție este „Portretul lui Dorian Gray”, a lui Oscar Wilde. Am fost fascinat de frumusețea textului (chit că era, bineînțeles, o traducere), era ceva aproape senzorial, parcă miroseam și gustam cartea în timp ce o citeam. Discuțiile personajelor, filosofeala de la întâlnirile lor, rafinamentul dialogurilor și al argumentelor, totul mă cucerea, și desigur și intriga, cu tabloul care se urâțea în podul casei, în timp ce stăpânul rămânea tânăr și superb. În copilărie și adolescență citeam mai multă literatură ca acuma. Îi exasperasem pe ai mei citind la nesfârșit, iar și iar, „Legendele Olimpului”. Coperțile abia se mai țineau de corpul cărții, și cotorul dispăruse complet. Din păcate, în ziua de azi citesc mai puțină beletristică decât ar trebui. Citesc text, bineînțeles, chiar mult, dar mai degrabă alte genuri (articole de specialitate, reportaj, opinie, diverse etc. – lucrări de licență, hehe!). O să zic o banalitate acuma: cititul îți dezvoltă vocabularul și abilitatea de a gândi abstract, și dezvoltă imaginația. Stăteam la taclale cu cineva chiar zilele trecute și a venit vorba despre poveștile copilăriei („Povești nemuritoare”, dacă le mai ține lumea minte). I-am spus: „Așa-i că atunci când te gândești la Prâslea cel voinic și merele de aur ai în minte imagini, nu cuvinte? Deși ai citit o carte, n-ai văzut un film ”. Copiii în special au imaginația foarte bogată. Îmi amintesc că în timp ce citeam povești personajele și locurile mi se desenau fără voia mea în minte, și le țin minte și acuma. Pe urmă au urmat romanele psihologice ale lui Dostoievski și multe altele, cărți care m-au ajutat să înțeleg mai mult despre om și despre viață decât ceea ce învățam pe propria piele.
Bineînțeles că cititul este important. Mă consider cumva privilegiat că am prins vremurile în care cititul era una dintre puținele posibilități de divertisment. Copilul/tânărul de azi, înconjurat de ecrane, trebuie fie să capete acest reflex de mic, dacă are noroc și-l ajută părinții, fie să-și propună cu tărie și perseverență să citească, înotând împotriva curentului reprezentat de alte posibilități de petrecere a timpului liber, mai comode; lectura cere efort, dar aduce mari satisfacții.